Peretele ud si prostia umana

                Asa cum deja stiti sunt locatar  de bloc, si asta vine cu un intre set de elemente de placere si de intamplari neprevazute. Neprevazute dar amuzante, pentru ca daca nu vedem partea amuzanta din viata avem mari sanse sa o luam razna.

                Undeva prin august in 2012 , o zi cu caldura de nu stiam de mine si aerul conditionat din masina abia facea fata, ma intorceam de prin tara – nici nu mai stiu unde fusesem plecat. Dar ma tinea in viata gandul la cutia de bere rece din frigider, una bucata Guinness (irlandeza, cu azot, spuma maxim 2 cm, etc). Care se bea extra rece, pentru doritori!

                Ajung acasa , la fel ca de obicei parchez masina si ma duc in casa. Unde lasasem aerul conditionat programat sa porneasca si sa faca racoare pentru cand ajunge plimbaretul (adica eu). Intru, las rucsacul cu laptoapa si ma  bucur de aerul rece si puternic. Care poate da si anumite afectiuni de nas/gat/urechi, dar cine mai se uita? Dupa ca iau in freza primele adieri ma deplasez la frigider, scot Berea si o torn cu grija in halba. Dupa ce ajunge in totalitate in halba o duc la gura si incep sa o savurez!! Asa scrie si la carte, sa o bei rece si sa o bei incet!

                Si se intampla iar!!! Ca v-am mai spus ca ma mai deranjase cineva cand ma bucuram de o bere, ca gresise usa. Numi ca de data asta batea la usa destul de insistent, ceea ce m-a facut sa ma duc sa deschid. Las naibii uitatul prin gaurica numita vizor si deschid direct. In usa erau doua doamne, ambele in capot si cam ciufulite. Nestiind cine sunt respectivele le las sa se pronunte primele, poate reusesc sa aflu si eu despre ce este vorba in propozitie.Una dintre ele ma interogheaza, cam brutal as zice eu:

          - Aveti peretele ud in bucatarie ?

Total siderat o intreb cine este .

          - Sunt vecina de la etajul 4.

          - Ma bucur ! ii raspund, si  inchid calm usa. Ca pana la urma  daca vrea sa vorbeasca  trebuie sa stie macar sa salute.

Cum cele doua precupete reiau ciocanitul in usa, mai iau o gura de bere (Reeeceeee!) si deschid iar. Aceeasi tanti – ii lipseau moatele din par – imi arunca:

          - Cum va permiteti sa imi inchideti usa ?

        - Uite asa!! Ii raspund si inchid iar usa. Calm, fara sa ma enervez. Deja incepusem sa ma distrez cu situatia creata. Oricum, pana la urma trebuiam sa spuna si ce vroiau.  Dar intre timp de ce sa nu ne distram ?

Situatia se repeta, adica bataile in usa se repeta. Ma gandeam deja ce va mai spune matracuca de data asta, ca sigur era spumanta si cu chef de cearta. Si cu halba in mana (Receeeee!!!) deschid iar usa. Cele doua la datorie, numai ca una (aia de tacuse pana acum) avea un zambet pe sub mustata (nu radeti, avea una asa, mai subtire) iar cealalta daduse in foc. In acelasi timp sunt pefect sigur ca eu unul aveam un zambet “ la misto” pe fata, ca doar ma cunosc.

Tacuta (hai ca le-am si botezat) preia initiativa si pronunta primele cuvinte:

         - Buna seara. Sunt vecina de la 6 (sotia gresitorului de usi ) si avem o probleme cu o inundatie.

Cand am vazut ca se poate si cu frumosul, procedez si eu similar.

         - Buna seara. Daca imi spuneti unde aveti inundatie si de cand incerc sa va ajut. Dar din cate am vazut la mine e uscat prin casa. 

        - La noi doua (si arata si spre Galagioasa) este ud peretele din bucatarie, pe partea dinspre baie. La vecina de la 4 e ud, la etajul 5 nu e ud, iar la mine este iar ud. La dvs este cumva ud peretele?

         - Haideti sa ne uitam impreun, sa fim siguri! Fac eu pe galatul.

Intra cele doua capoate , nu se descalta de sosoni (hai sa le iert, ca nu pot fi absurd) si incep sa se uite, sa dea roata, sa arunce priviri, etc. Dupa vreo 5 minute de uitat la perete (incepusem sa vad stelute deja ca am peretele alb, si daca te uiti prea mult nu e bine) Galagioasa se intoarce si ma interpeleaza: 

         - Da’ la baie aveti ud ?

         - Haideti sa vedeti, le raspund, decis sa terminam cu circul cu udatura si sa ma intorc la Berea (care nu mai era asa de Rece!).

Ajungem la baie, le las pe cele doua sa se uite, se uita, se uita, si se uita. Si dupa inca 5 minute ma decid ca de ajuns e destul si la poftesc in bucatarie, ca era mai aproape de usa de la intrare pe unde ma pregateam sa le fac vant. La uit in ochii lor cu speranta ca voi vedea vreo urma de concluzie dar nimic!!

         - Deci v-ati convins ca nu e ud?

        - Cred ca ati dat drumul la caldura sa se usuce, lanseaza Galagioasa acuzatia. Ca daca la vecina de la 6 e ud iar aici nu e ud, inseamna ca de aici curge. Asa ca spuneti unde e fisura in conducta, de unde curge?

Deja nervos (Berea mea era calda acum ) le spun amundorura: 

        - Am fost de acord sa va uitati, sa vedeti daca peretele e ud . Ati vrut in baie sa vedeti daca e ud acolo, v-am lasat. Acum ca ma luati la treo-pazeste deja e prea mult.

       - Da’de ce va enervati asa de usor? Inseamna ca am dreptate!!! Trambiteaza triumfatoare Galagioasa, apropiindu-se periculos de mult de a face cunostinta cu usa (la modul neplacut).

Decis sa inchid procedura le rog sa iasa, si sa revina cand au chef sa discute frumos si fara sa acuze aiurea oamenii. Le deschid usa si cu o fata mai de killer le informez ca  ar fi indicat sa plece. Uitandu-se la mine ca la felu’ 28 cele doua pornesc spre usa, pentru a se extrage dincolo de ea. Cand ajung amundoua dincolo de cadrul usii inchid incet usa, dar nu suficient de repede sa nu aud concluzia- de la Tacuta catre Galagioasa:

        - Marie, eu ti-am  mai zis tie ca esti proasta cand vorbesti!!

Usa gresita

 

                Ca tot romanul modern locuiesc si eu la bloc, undeva prin Bucuresti, in mirifica noastra tara. Blocul este de prin 1983, model de tip rusesc (sau asa mi s-a spus), cu 8 etaje, 6 apartamente pe etaj si – asta e cel mai bun lucru – cu doua lifturi. Ca ai doua lifturi poate fi un stres mare cand stai in apartamentul vecin lor, dar in rest este un avantaj. Ca nu e asa de aglomerat.

                Acestea fiind zise va mai spun ca lifturile merg pana la etajul 7, iar de la 7 la 8 se merge pe scari. Ca asa au gandit constructorii modelul de blocuri, astfel incar sa faci un pic de sport daca stai la etajul 8. Numai ca ce nu au gandit ei in constructia blocului a fost ca acesta va fi locuit de romani. Care romani sunt o specie aparte, cu maaari  probleme de orientare.

                Astea fiind zise sa trecem la subiect, cum ar spune cineva. Acum vreo 5  luni ma intorc dintr-o delegatie de prin tara si va dati seama ca dupa 1000 de kilometri facuti pe drumurile noastre eram cam obosit. Cam obosit, cam nervos ca am dat numai de tampiti de drum, si doritor sa ajung acasa si sa sar la un dus. Incet-incetisor ajung si acasa (cad oar am facut 3 ore jumate’ de la Sibiu pana la Bucuresti si o ora si ceva de la intrare in Bucuresti pana acasa), parchez masina si intru in bloc. Urc intr-un lift, ajung acasa, intru si las fericit rucsacul intr-un colt, urmand sa incep sa incerc sa ma relaxez. Era numai bine ca  si kinderul era la bunici la distractie in vacanta, asa ca aveam casa numai pentru mine, sa dau drumul la racoare pe AC (aici v-am zis-o, nu?) si sa fie bine.

                Cum eram la mine acasa (propitate personala) si zicala zice ca “omul in casa lui pune izmenele in cui” ma las intr-o tinuta mai lejera, luand si alte activitati in considerare: scot o bere din frigider, dau drumul la apa sa vina mai calda, si trec pe modul relaxare.

                Asteptand eu sa se adune ceva apa in cada (sau sa vina mai repede apa calda) ma uitam la televizor in doru’lelii, cand surpriza: se misca clanta de la usa de parca cineva vrea sa intre. Stiind ca cine vrea sa intre are cheie nu imi fac probleme si nu bag in seama miscare. In fond am o  usa astfel facuta si montata incat ai nevoie de pickamer sa o dai jos.

                Mai iau o gura de bere, mai arunc un ochi la te-veu si ma mai relaxez un pic, ca tare bine era. Numa’ ca se repeta incercarea (neautorizata, de altfel) de a intra pe usa si in casa. Determinat sa aflu cine are tupeu imi ridic chintalul (aveam peste, dar sunt modest) si imi arunc un ochi pe vizor – il stiti, gaurica din usa, cam la 1 metru’ jumate. Numai ca de cand au montat in scara blocului temporizatoare la lumina de scara…..ori te uiti repede pe vizor, ori vezi lumini si umbre , ca se stinge becul si ramane aprins unul mai departe, de se vede totul ca in spectacolele de magie proasta. Cum de data asta se stinsese vad o umbra ca se apropie iar de usa, si incearca iar sa intre.

                Avand in vedere ca nu aveam tinuta necesara sa deschid usa ma duc si imi pun niste shorti , ca sa nu fac impresie prea urata. Dupa ce imi acopar parte din goliciune ma propulsez iar catre usa (incepusem sa ies din starea de relaxare si sa intru in aia de enervare) si dau sa descui usa. Si sa vezi minune, asta incerca si cine era pe dinafara!! numai ca nu merge, ceea ce e absolut normal. Dat fiind ca asa cum v-am spus aveam un chintal si ceva si ma impresionez mai greu rotesc cheia in usa si o deschid. Si vad in dreptul usii un omulet la 1 metru si vreo 60 , la aproximativ 80 de kilograme, si care nu parea sa fie cineva cunoscut. Cum nevasta-mea nu era sigur si nici vreun alt membru al familiei ii arunc o privire de elefant si arunc si intrebarea:

-                           -  Cu ce va ajut ?

Personajul se uita la mine, se uita la usa liftului, se mai uita o data la mine si tace. Si tace! Si tace! Si eu ma enervam, cam invers proportional cu tacerea lui. Pai ma deranjase de pe scaun! ma deranjase de la bere! ma deranjase de la aerul conditionat! Nu era normal sa ma enervez? Asa ca mai intreb o data, dar mai cu atitudine:

-                          -  Zi domn’le ce vrei ?

Elful se da in spate jumate’ de metru se uita iar la mine (ajunsesem la punctul de fierbere) si se apropie de intrrupatorul de lumina. Zic in sinea mea “na ca se face lumina in afacere” si astept sa manevreze butonul. Dupa ce aprinde becul si se face zi descopar ca personajul era vecinul de la un etaj de mai jos.

Recunoscandu-ma si el ( desi daca eu ma duc la o usa cam stiu la cine sa ma astept dincolo de ea) imi arunca o privire patrunzatoare si imi adreseaza primele cuvinte, reusind in acelasi timp sa imi provoace si o semi-coma acoolica:

-                          - Iarta-ma vecine, am gresit usa !!!!