Serviciu' bun

De cateva zile Viorel se considera un om  realizat in viata, desi inca nu reusise sa isi faca o familie sau sa aiba un copil. Dar dupa ani lungi de studii, de facultate, de masterat si practica, ca si dupa cateva slujbe mai micute in sfarsit daduse si el lovitura. Reusise sa se angajeze la una din marile firme din Bucuresti, o firma americana, unde deja avea peste 300 de colegi numai in Romania. Acum incepea sa o inteleaga pe mama lui, o femeie care toata viata ei nu plecase mai departe de satul in care se nascuse cand ii spunea: "invata Viorele, mama, sa ajungi si tu cineva!". Si Viorel, o ascultase, ca un baiat silitor, si invatase. La scoala luase numai premiul intai, la liceu fusese primul din clasa iar la facultate a avut mereu bursa de merit.

Dupa facultate Viorel a hotarat sa faca si masteratul, pentru ca trebuia sa invete pana la capat, sa o faca mandra pe mama lui, care in continuare ii spunea sa invete.

Uite asa, dupa implinirea varstei de 24 de ani Viorel terminase cu scolile, avea un munte de diplome, avea doua specializari si incepu sa isi caute slujba. La inceput schimba cateva care nu prea i se potriveau, dar pentru ca avea nevoie de bani le-a acceptat cate una pe rand, stiind ca undeva in viitor va gasi slujba perfecta. Intre timp a reusit sa acumuleze ceva experienta, sa invete sa nu mai fie asa de timid si sa se apropie de colegi.

Dupa aproximativ 3 ani si sute de cv-uri trimise la diverse firme a fost sunat de aceasta firma mare si chemat la un interviu. Viorel si-a cumparat un costum din ultimii bani pe care ii avea, astfel incat sa se prezinte bine la interviu si in ziua cu pricina, cu multe emotii, s-a dus la intalnire. A ajuns cu bine pentru ca mai facuse drumul cu doua zile inainte, pentru ca nu vroia sa se incurce si sa nu ajunga la timp, si cel mai rau, sa greseasca adresa.

Ajuns la sediul lor a fost rugat sa astepte pana va fi chemat si a fost invitat sa astepte in holul firmei. Cat a stat sa astepte s-a uitat la cat de frumoasa era cladirea pe inauntru, cat de bine aratau oamenii care se plimbau pe acolo si mai ales ce liniste era. Intr-un final a sosit o domnisoara tanara, care i-a urat bun venit si l-a rugat sa vina cu ea, pentru interviu. Si asa au trecut 4 interviuri, la finalul carora a fost anuntat ca va primi oferta, urmand sa discute daca doreste sa se angajeze. In cele din urma a acceptat oferta si era plin de mandrie si de bucurie ca a ajuns sa lucreze la una dintre cele mai mari firme din lume.

A inceput treaba incet-incet, se ducea cu bucurie la noul serviciu si facea tot ce putea sa fie primul si acolo, pentru ca asa era obisnuit. Avea si perioade mai grele, pentru ca o data la 3 luni se muncea mai mult si statea la birou la pana noaptea tarziu, dar cum era singur si nu avea cine sa il astepte acasa nu era o prblema. Muncea cu drag si isi dorea sa fie remarcat si cine stie, poate ajungea si el sef, mai ales ca asta era unul din marile lui visuri. 

Dupa aproximativ 3 ani de munca sustinuta l-au chemat intr-o zi la o sedinta si i s-a comunicat ca urmeaza sa fie avansat , sa il faca un fel de sef peste 4 oameni, pentru ca era unul dintre cei vechi in firma si era si foarte constiincios. Cand a iesit de la sedinta ii venea sa sara in sus de bucurie, chiar daca il anuntasera ca nu ii dau si ceva bani in plus la salariu, pentru ca e criza. Pentru el conta ca urmeaza sa fie sef, si or sa vina si banii candva in viitor. 

Asa a ajuns sa conduca 4 oameni, si sa lucreze si mai mult, sa stea aproape in fiecare zi la birou pana pe la 8 seara, dar ii facea placere sa lucreze, pentru ca simtea ca traieste. In continuare era singur, nu il astepta nimeni acasa, parintii lui erau in acelasi sat din Moldova, asa ca avea libertate totala sa lucreze. 

Au mai trecut 4 ani , nestiind cand, si a fost iar invitat la o sedinta unde a aflat ca il promoveaza iar pentru merite si pentru experienta acumulata. Din nou a simtit ca prinde aripi si ca nimic nu e imposibil , mai ales ca acum urma sa fie sef peste 15 oameni. Mai multi oameni, mai multe responsabilitati, mai mult de lucru! Dar Viorel simtea ca este un fel de erou pentru ceilalti. Asa ca incepu sa munceasca in noul post de sef , dirija oamenii, facea reguli, rezolva probleme si se simtea bine. Pleca numai dupa ora 9 seara acasa, unde cand ajungea apuca sa faca un dus , poate si manca ceva si se culca frant , astfel ca a doua zi sa fie gata de munca. 

Anii au trecut, Viorel a ramas tot sef si a muncit din ce in ce mai mult. Ca statea in fiecare zi pana la 9 seara deja era ceva normal, dar in plus din 3 in 3 luni pleca numai dupa 2 noaptea. Salariul ii ramasese cam la fel,primise mici prime, dar nimic important. Norocul lui era ca parintii ii trimiteau in fiecare saptamana pachet cu alimente, legume si cele necesare, asa ca avea ce manca, pentru ca din salariu platea chiria, platea lumina, drumul la serviciu si ii ramanea si lui sa isi ia un suc din cand in cand. 

Uite asa Viorel a ajuns la 40 de ani, muncind cu drag in firma mare, si gandindu-se in fiecare zi cate are facut. nici nu ajungea bine acasa ca deschidea calculatorul si mai muncea cam 2 ore, sa termine diverse treburi , care nu sufereau amanare. 

Aniversarea de 40 de ani a venit si a trecut cu Viorel stand la masa in bucatarie cu o bere in fata.Aniversase singur, ca si in ultimii 10 ani, pentru ziua lui sosise intr-o zi de marti, cand era la serviciu. In plus fiind nascut pe3 1 Mai nu avea timp sa sarbatoreasca, pentru sa era una dintre cele mai importante zile la serviciu, cand trebuiau sa termine toate hartiile, sa termine toata treaba pana la 3 noaptea, sau ar fi avut numai probleme. Asa ca de obicei dupa ziua lui isi lua si el o bere si serba singur, acasa. Bineinteles ca avea calculatorul deschis, sa mai rezolve cateva probleme de la serviciu, ca se adunasera multe si nu prea mai avea timp. 

An dupa an timpul a trecut, Viorel a mai avansat de inca 2 ori si acum avea 50 de oameni pe care ii conducea in firma unde lucra. Avea cum o mare experienta, conducea multi oameni, era intrebat care este parerea lui si era fericit. Avea 62 de ani si simtea ca este implinit, ca dusese o viata plina: nu era casatorit, nu avea copii, nu isi cumparase casa sau masina, parintii nu mai traiau si el nu reusise sa ajunga la inmormantare si acasa ajungea doar sa se schimbe. De prieteni nu poate fi vorba, pentru ca nu avea timp de pierdut cu asa ceva, cand era atat de muncit la serviciu.

Numai ca in ziua cand implini 63 de ani, si se pregatea de depuna actele de pensionare simti o durere brusca in piept, in dreptul inimii. Realiza ca face un infact si ca este posibil sa moara. Si inainte de a inchide ochii pentru totdeauna ultimul lui gand a fost: "Ce bine este sa fii corporatist!! ". 

Ozn-ul

Inca era noapte cand Gheorghe iesi afara din casa sa inceapa treburile. Ca animalele nu stateau dupa somnul lui, si asa se si invatase de cand fusese in armata: la 4 jumate era in picioare, dadea cu apa rece pe fata si se apuca de treburi.
Merse prima data la vaca si ii puse in iesle un brat de fan, sa aiba ce manca pana se lumineaza. Nu mai stia ce sa faca cu vaca asta, ca de cand o dusese la monta manca ca disperata. Ii dadea si fan, si coceni, si iarba, si tot nu parea sa se sature. Merse dupa aia la porci si le dadu o galeata de boabe, ca astia erau multi. Dupa ce le dadu si porcilor isi zise ca e momentul sa o trezeasca si pe Leana, ca se facuse 5 jumate. Se intoarse sa plece spre casa si ramase traznit: pe dealu' de langa scoala era o dracovenie cu multe lumini, de ziceai ca e discoteca lu' Codin a lu' Bunaziua. Se uita Gheorghe inca o data, isi dete palaria pe spate si se scarpina pe frunte, dupa care iesi din curte sa se duca la vecinu' Gigi. Asta era mai scolit, ca facuse si profesionala la seral, si poate stia el ce e dracovenia aia.
- Gigi, te trezisi ma?
- Ce e Gheorghe, nu ai somn de umbli pe ulita?
- Ma Gigi, vazusi dracovenia de langa scoala? Aia cu lumini multe?
Gigi se intoarse catre ce ii arata Gheorghe ai ramase si el cam tacut.
- Ma, io nu am mai vazut din astia! Si stii ca sunt scolit pi la Severin!!
Amandoi se uitau catre dracovenie uimiti si nu stiau ce sa creada.
- Mai Gigi, hai la sefu' de post sa vedem el ce zice. Ca mie mi-e cam frica ....
Plecara amandoi spre Politie, unde Nicu era deja ajuns si stia de dracovenie. Nici nu se putea altfel, ca ajunsese Baba Floarea inaintea lor. Si daca Baba Floarea stia, apai atunci sigur se aflase si la Craiova, ca era mai rau ca aia de la radio. Numai ca acum era cam prima data cand o vedeau pe Baba Floarea tacuta si nu vorbea. Pesemne se speriase !
- Nicule, ce-i dracia aia? Ca zici ca e comedie ca la balci!
- Gigi, sa ma bati daca stiu ce naiba e! Nu vazui in viata mea asa ceva! Si unde mai pui ca e si langa americanii aia de tot vin pe la noi!
- Sa stii ca ie iextraterestii din aia de dadura la televizor!! zise Gigi.
- Auzi, Nicule, sa nu fie tot de la ei, ca astia nu prea sunt normali! Au multe dracii din astia!
Si stateau cu totii in fata postului de politie si se uita la dracovenie, cand, dintr-p data, se stinsera luminile de pe ea. Atunci Nicu isi facu curaj si zise:
- Io ma duc acolo, ca trebuie sa vad ce ie asta! Si daca nu io, care sunt legea aici, atunci cine?
Intra in post, isi lua centura cu tocul de la pistol si bulanu' si incepu sa mearga spre scoala. Mai de rusine mai de nevoie plecare dupa el si Gigi si Gheorghe. Baba Floarea disparuse de mult, mormaind rugaciuni in barba.
Cei trei mai vazura cate un vecin curios, dar nu mai vru nimeni sa vina cu ei. De, le era frica!asa ca cei trei ajunsera aproape de dracovenie. Si ramasera muti cand vazura 3 aratari cam verzui care se invarteau in jurul ei. Dupa cum mergeau pareau cam nervosi si agitati, scoateau niste sunete care semanau cu latratul si tot aratau spre dracovenie.
Uitandu-se Nicu mai atent (de, el era organul de lege) vazu ca dracovenia era cam inclinata, de ziceai ca avea pana. Apropiindu-se si mai mult vazu ca din 3 picioare mai avea numai 2. Nicu se uita, se apropie de dracovenie si vazu ca aratarile nu il bagau in seama. Asa ca incepu sa se uite pe unde trebuia sa mai fie si al treilea picior, poate doar-doar le putea ajuta pe alea 3, ca acum parca erau babele din sat la hora! asa se agitau. Dand roata dracoveniei Nicu gasi o panza de bonfaier si niste urme de caruta, care duceau la casa lu' Marin Tiganu din Capu' Satului. Pleca dupa urme si ii vazu pe puradeii lu' Marin cum carau piciorul dracoveniei in caruciorul de butelii. Si se intoarse la Gigi si la Gheorghe:
- Ma da' prosti si iextraterestii astia! le furarara tiganii picioru' de la dracovenie si il duc la fier vechi!!!!!!

La patinoar

Ionica era un om fericit. Avea casa, masina si o familie frumoasa, deci se poate spune ca avea ce ii trebuie unui om sa fie fericit. Si Ionica asa era, un om fericit, linistit, numai ca un pic cam obosit. Oboseala se datora faptului ca avea un serviciu care il obliga sa alerge prin tara cu masina. Nu ca lui i-ar fi placut foarte tare, dar nu avea ce face, pentru ca in Romania nu avea alta solutie: trenurile mergeau incet, autobuze sau autocare nu erau foarte multe, asa ca singura optiune ramanea masina. Asta era cauza pentru care facea foarte multi kilometrii .
Astfel, dupa o saptamana cand fusese plecat prin tara Ionica era acasa, in weekend, si statea cu familia. Afara era cam frig, asa ca nu stiau ce o sa faca, sa treaca timpul. Cum Viorica, cea mica, vroia de mult la patinoar , Ionica o intreba:
- Viorica, fata tatii, vrei sa mergem la patinoar? Sa te dai pe gheata, sa te distrezi, poate si mancam acolo....
- Da tatii, vreau!!! Hai sa mergem, hai sa mergem, hai, hai!! Te rooooog!
- Viorico, daca am zis ca mergem, mergem. Hai sa ne imbracam.
Ionica o striga si pe sotia lui, Marioara, care era la bucatarie, bea cafea:
- Marioara, scoate tu haine pentru asta mica, sa mergem cu ea la patinoar. Ca stii ca vrea, si intri tu cu ea, ca daca intru eu raman aia fara gheata.
- Bine Ionica, acum le scot, si mergem.
Marioara se duse , scoase hainele pentru Viorica si le aduse, dupa care pleca sa se imbrace si ea cu haine de iesit afara. Ionica se apuca si imbraca copilul, dupa care se duse si el si se imbraca. Dupa ce au fost gata au iesit si au mers la masina. Au plecat ei si dupa vreo 20 de minute (era destul de departe patinoarul) au ajuns, au umblat cam 15 minute prin parcare sa gaseasca loc, si au parcat. El si Marioara au lasat hainele in masina, si toti trei au intrat in Mall - asa e acum, modern, patinoarul sa fie in Mall, nu oricunde si oricum.
Ajunsi la patinoar Ionica lasa fetele pe o banca si se duse sa dea banii: pentru intrare Vasilica, pentru patine Vasilica, pentru intrare Marioara, pentru patine Marioara, pentru foca si cate si mai cate. Pana la foca nu i s-a parut nimic anormal. Numai ca atunci cand a dat 35 de lei pentru o oratanie de plastic, de care sa se tina copila cand da din picioare atunci patineaza , a inceput sa se se intrebe ce costa asa de mult. Pana la urma a pleca de la casa cu 85 de lei dati si a primit in schimb un bon mic-micut sa ridice patinele.
S-a dus sa ridice patinele (doua perechi, sa nu uitam) plus foca. Cel de acolo i-a dat patinele , dar foca trebuia luata exact cand intrape patinoar. Marioara si VIorica s-au incaltat, i-au lasat ce haine erau de lasat, el a devenit brusc cuier, dupa care a luat si foca. Si fetele, impreuna cu foca vestita, au intrat pe patinoar. Incet-incet pe patinoar parca se daduse adunarea la miting, pentru ca desi la inceput nu parea aglomerat, dupa 5 minute erau peste o suta de oameni care incercau sa patineze.
Ionica se aseza si el intr-un colt, cu hainele pe el, si incerca sa se uite la Vasilica daca se misca si ea pe patinoar, daca ii place, daca patineaza si cate si mai cate. Dar nu prea reusea, ca erau prea multi oameni in fata lui, care nu se stie ce faceau acolo, dar aglomerau locul. Si Ionica nu intelegea de ce toata lumea trebuie sa stea numai in fata lui, de parca erau vorbiti sa nu il lase sa isi vada fetele pe gheata. Dupa vreo alte 15 minute  a inteles ce se intampla: in fata lui, la cele 3 mese care erau aruncate acolo, avea loc o petrecere de zi de nastere, a vreunui copil. Incepusera alti copii sa vina, sa incerce sa se joace, sa bea un suc, sa mance o aluna, dar era cam greu, la ce aglomeratie era.
Cum statea Ionica si se uita mai in gol, mai pe patinoar, simte o bataie pe umar. Cand se intoarce o vede pe Marioara cu Vasilica de mana, iesite de pe patinoar.
- Ce e cu voi, ce cautati aici afara? Gheata e acolo!!
- Nu mai stam, mai Ionica, ca nu ne place deloc.
- Da'ce are de nu va place ? Ce oti vrea  in plus?
- Ionica, nu ne place ca nu este elegant. E prea multi tarani si nesimtiti, care nu se uita cand mergi pe acolo.
Ionica se uita la ea, se uita la patinoar, si la final se uita la ceas. Facu un calcul si isi dadu seama ca pentru 25 de minte de patinoar platise 85 de lei, basca ca se chinuise cu foca de plastic. Si trase o concluzie:
- Marioara, costa al dracului de mult sa te distrezi !!