Undeva la inceputul lunii august anul trecut ies, asa cum se obisnuieste seara, cu kinderul in parc. Cum e cel mai apropiat ne ducem iarasi in parcul din spatele blocului, cel stapanit de Jane si Tarzan. Ajungem noi si vedem ca e destul de putin aglomerat, drept urmare decidem sa campam acolo pentru ceva timp.
Ca de obicei eu ma postez rezemat de un stalp al leaganelor si junioara incepe sa se joace: in leagan, sub leagan, pe scari, sub scari, pe topogan si tot asa. Normal ca eu, fiind langa stalpul leaganelor eram si un fel de stalp de agatat- aveam bluza junioarei, gentuta cu jucarii ( fara de care nu putem iesi afara) , basca geanta cu sticla de apa, servetele, si tot asa.
Stateam eu si ma uitam ca lipseau copii din parc si nu stiam ce se intampla. De obicei dupa 7 seara, cand e mai ok temperatura, e plin de copii si e o agitatie imensa.
Dupa aproximativ 30 de minute ( si vreo 2 litri de apa bauti si dati deja afara) incepusem sa ma gandesc sa poate e vreun eveniment, vreo sarbatoare, de e asa de liber si de liniste. Mai bine nu ma gandeam la astea ca se sparge linistea in mii de tandari si brusc se umple locul cu oameni, copii, in general cu persoane.
Ma uite in jur un pic socat, ca sa tin contact vizual cu junioara, ca in agitatia asta nu se stie ce si cum se mai misca cupilu' si nu dau de ea. Dar ea era linistita intr-un colt si se juca. Linistit in privinta ei decid sa ma uit si sa analizez ce se intampla.
Cu uimire descopar ca a aterizat un trib in parcul in care eram. Un trib format din aproximativ 20 de agitati, de de varste variate- copii, adulti, babe, si nu numai- si cred vroiau sa invadeze parcul! sau sa declare razboi civilizatiei!
Aveau un element comun: erau toti despuiati, sau aproape despuiati! unul era in slip, unul era in bermude, copii erau unii in fundul gol! Dar senzatia erau femeile ( sa zicem femeile) care erau in diverse costumatii menite sa le puna in valoare cu ce le-a inzestrat natura. Una era intr-un costum de baie mulat( si ce mulat era) care ii arata formele ideala. Pentru un moment am crezut ca au sosit ingerasii , dar dupa un an de fast-food!!! Avea cam 90 de kile, imptrastiate pe 1 metru si vreo jumate si era senzatie ! Crea vant cand se misca!
Cum ma uitam eu si admiram ( in secret, de) se misca divina si apare din spatele ei copilul ei ( nu credeam ca are, de fapt eram speriat ca a mancat copilul) . Avea o fata dupa chipul si asemanare ei , desi sigur avea si ceva caracteristici de la tata, care tata inca nu aparuse. Era junioara la 14-15 ani, blonda, parul lung si avea si ea stagiul de un an de fast-food!
Discret ma uit unde imi este copilul, ca sa nu intre pe mana canibalilor de mai sus, ca era pericol maaare! Si in momentul ala ma panichez , pentru ca nu vedeam unde este. Ma aduc la verticalitatea totala, activez ochii de vultur si incep sa scanez dupa ea! Si in locul unde stiam ca este era umbra, si aveam campul vizual inchis. Nedumerit, nestiind ca a intrat soarele in nori dau sa ma misc! si il vad pe Dansul! sotul Dansei de mai sus si spaima fast-food-ului!! S brusc inteleg de ce nu mai este nici un fast-food in zona, de ce nu gasesc si eu un covrig, si nu numai.
Dansul era un exemplar unic pe acest pamant! si sunt modest in ce spun. Dupa umila mea evaluare avea 2 metri lejer, si avea repartizate cam 200 de kile. Si eu sunt un om destul de implinit, dar nenea ma depasea. Era un fel de stalp al comunitatii ( pe bune, eraun fel de pilon de pod) care sustinea muuuulte, si uitandu-ma la el am descoperit un adevar dureros: din cauza lor este foamete in anumite locuri din lume.
Lasandu-i pe cei 3 deoparte imi trimit privirea de vultur sa scaneze si restul tribului, pentru ca sigur cei trei erau sefii de trib, ca m-am gandit ca ierarhia s-a facut dupa gabarit. Zic asta ca ceilalti pareau adusi din Somalia, sau din regiunile din Kenya unde nu e mancare. Adunati faceau cat cei trei, si erau multi.
Brusc, simt un curent de aer si se aude tunetul. Ma uit pe cer si era senin, dar senin de nu vedeai pic de nor. Numai ca nu era tunet, deschisese Monumentul gura:
- Vasilico, mi-e foame ! Da ceva de mancare, ca nu mai pot.
Vasilica sard repede si se baga mana intr-o sacosa, scoate o paine si pleaca spre Idolu' femeilor. Ajunge in dreptul lui, ii da painea (mi se parea cam ciudat sa mance Monumentul numai paine) dar trecem peste asta, si revine spre sacosa. Monumentul apuca painea, o despica in doua pe lungime si baga mana in buzunar- avea niste bermude cam cat o panza de catarg! si scoate din el o bucata de carnat. Cred ca ar fi mancat jumate de regiment din bucata de carnat, ca sa nu mai zic de paine. Ia Monumentul carnatul, il pune intre cele doua bucati de paine, face un sandvis ( am citat) si incepe sa manance. Si musca de vreo 15 ori si gata!! nu mai e nimic din painea cu carnati. Se intoarce catre Silvida si tuna iar:
- Ceva de baut nu dai , ca doar nu ai baut totul!
Vasilica isi propulseaza iar mana in sacosa ( sac, era de fapt supermarket ascuns) si scoate o sticla de doi litrii de bere. Navigeaza pana la Monument , ii da sticla , si asteapta langa el. Monumentul pune sticla la gura si incepe sa bea! si bea! si bea! si bea! Si brusc Vasilica ii pocneste una in mana:
- Mai lasa porcule si pentru altii! Si ii smulge sticla din mana, o duce la gura si suge ultima jumate' de litru.
Nefericitul se uita la ea, inghite berea ramansa pe teava, si tuna :
- Esti mai rau ca fie-ta, amandoua ma lasati fara bere!
Incercand sa mi dau seama ce vrea sa zica intorc capul catre fata celor doi si capat o durere de gat: fatuca, ca era o fatuca ca ani, tocmai daduse gata a doua cutie de bere! si se pregatea de a treia! si deja daduse gata o cutie de gogosi!
Vazand ca mini-monumenta familiei manca si bea fara ea Vasilica se duce catre ea, creaza o carare prin parc si ii arde una dupa ceafa de ar fi mutat jumate de casa! Face fatuca un salt de voie, de nevoie, si scapa cutia de bere din mana, lucru care declanseaza un suvoi de cuvinte din partea silfidei:
- Ce faci proasto, pierzi berea, mamaliga ce esti! Tu nu stii ca u mai avem bere, ca bea tactu ca spartu! Du-te si lasa berea, ca nush ce-ti fac!
Lasa fata capul in jos, si pleaca incet catre un bloc din spate, si urca incet scarile. Raman in urma ei cei doi " mititei", care momentan taceau. La fel taceau si restul membrilor din trib, palmasii simplii, care nici nu mancau nici nu beau.
Dandu-mi seama ca gata distractia imi iau kinderul si plecam incet catre casa, ca deja trebuia sa ne retragem. Si o aud pe junioara:
- Tati, nenea ala mare a mancat prea mult? ca imi tinea umbra!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu