Recompensa muncii

Niculaie  era un om important acum, ca ajunsese sef de echipa la serviciu. Nu ca nu merita, doar muncise peste 10 ani sa ajunga aici, sa ajunga si el pe o pozitie unde lasa munca pentru altii. Deja stia tot ce era de stiut la serviciu si acum ca ajunsese sef era hotarat sa fie corect cu totii, ca asa fusese si fostul lui sef cu el. Fusese cel mai corect om din cate cunoscuse Niculaie, si ii parea rau si acum ca nu mai era seful lui. Dar asta e viata, ce sa ii faca daca nu fusese atent la traversare.
Niculaie era inca la serviciu  si statea la biroul lui semnand cateva acte care ii fusesera lasate pe birou. Nu era sigur de ce trebuie sa le semneze, dar daca Domnul Director i-a spus ca trebuie sa le semneze, ca este in responsabilitatea lui, atunci le semnase fara sa comenteze.
Dupa ce a semnat tot teancul de acte a inchis mapa in care erau si s-a lasat pe spate in scaunul lui cel nou, uitandu-se de jur-imprejurul camerei care acum era biroul lui. Nu era foarte mare, dar avea o masa, scaunul in care statea, plus doua dulapuri cu cheie, in care sa iti tina actele si dosarele. In rest mai avea si doua scaune in fata biroului lui, unde sa stea oamenii cand veneau la el. Si incepusera sa vina la el cu intrebari si probleme inca de dimineata, iar el incercase sa le faca la toti dreptate si sa plece multumiti de acolo.
Niculaie se uita la ceas si isi dadu seama ca este ora 4, asa ca trebia sa plece acasa. Incuie biroul si pleca incet catre casa, salutandu-i pe cei de la poarta, care acum ii spuneau "Domnu'Sef"!!! Si se simtea tare bine cand ii auzea, pentru ca toata viata isi dorise asta.
Azi asa, maine asa, au trecut incet zilele si Niculaie a implinit primul an ca sef de echipa. Avusese multe probleme dar se straduise sa le rezolve pe toate, sa fie bine pentru toti si sa nu plece nimeni suparat sau nemultumit de la el.  Si toata lumea era chiar multumita de munca lui, mai ales Domnul Director. domnul Director care ii dadea in fiecare zi la semnat o multime de hartii, de acte, de diverse hartiute, ca uneori ii trebuiau si cateva ore se le termine. Aproape niciodata nu le citea, doar le semna, ca era sigur ca sunt necesare in intreprindere si ca fara ele munca nu ar fi mers cum trebuie.
Dupa ce a implinit un an , in una din zile cand venea la serviciu, a gasit in fata usii doi domni imbracati la costum, foarte politicosi, care s-au recomandat ca fiind ca la politia economica. L-au rugat sa ii insoteasca si a apucat sa vada cum iau tot ce tinea el in cele doua dulapuri si pun in niste cutii. Au ajuns la politie, a fost invitat la fel de politicos intr-o camera unde dupa 5 minute au venit si cei doi care il adusesera cu masina. La fel de politicosi i-au spus ca este acuzat de furt, ca de un an fura fara oprire din intreprindere si ca vor sa stie unde este tot ce a furat. I-au pus in fata un teanc de hartii in care scria ca furase cam cat trebuia sa construiasca doua blocuri, de la ciment si pana la becuri  de lumina.
Niculaie a stat, s-a uitat pe hartiile alea si nu mai intelegea nimic. El nu furase nici macar un bold in viata lui, dar atatea materiale si lucruri. Si nu reusea sa inteleaga ce se intampla si de ce este el la politie, de ce ii spun cei doi ca o sa stea multi ani la inchisoare, si cate si mai cate de care il acuzau.
La un moment dat hartia de deasupra s-a miscat si a vazut ca sub ea erau multe din hartiile pe care le semnase de-a lungul anului, cum ii spusese Domnul Director. Si dintr-o data a inteles: el semnase si Domnul Director primise ce scria in hartii. Si si-a zis in sinea lui: "Ce bine am facut ca am semnat! ca acum ar fi fost Domnul Director la politie in locul meu!".